Întreaga viaţă-i o cupă de amar,
De când m-am îndrăgostit de tine.
Iubirea-i o continuă durere,
De când în suflet port sufletul tău.
Inima-i doar o carne trădătoare,
De când sărutul tău m-a cotropit.
Sentimentele-s triste dileme,
De când îmi plâng singurătatea.
Timpul, nisip fără clepsidră
De când s-a scurs în apa viselor cu tine.
Îmi pari un nimeni,
Când iarba mă face să zâmbesc!
Vreau să te uit!
Ce să iubesc!?
Un vis pierdut?
Ori o dilemă?
Nisip şi apă?
Vreau să te uit!
Nu pot!
Căci cer îmi pari
Când dragostea mi-o strig spre stele!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu