Când mă atingi cu braţul tău
De înger dulce, păzitor,
Mă simt prea gol şi încă prea copil.
Când mă aduci la sânul tău
Atât de cald şi-atât de plin
Mă simt fierbinte şi naiv.
Când mă cuprinzi la pieptul tău
Atât de strâns, nepăsător
Mă simt departe şi rănit.
Când mă săruţi pe gâtul meu
Atât de supt şi otrăvit
Mă simt de viaţă irosit.
Când mă alungi cu vorba ta
De om-pământ şi muritor
Mă simt copil dezamăgit.
Când mă desprind de braţul tău
Însigurat şi-atât de gol,
Simt moartea, rece şi târzie,
Simt un trecut şi un nimic…
Simt un trecut şi un nimic…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu